Adoptii

In urma cu ceva timp, aproximativ o luna s-a intamplat sa intalnesc un pisoi, flamand, infrigurat dar foarte afectuos cu cei din jur.  Fiind ectrem de lipicios, nu ne-a lasat inima asa ca impreuna cu sotul meu am decis sa-i dam o sansa mai buna la viata si sa il adoptam.

Asa arata cand l-am luat acasa

Avea o coada lunga cat restul corpului si de aceea ne-am decis sa-i spunem Codita. S-a intergrat foarte repede in noua familie si schimbarile sunt extrem de vizibile spun eu. Dovada chiar in pozele de mai jos

Desigur fiind asa de rasfatat i s-a cam urcat la cap si face numai nebunii.....are chef de joaca non-stop si ar dori sa stea venic in brate :) Cand nu are cu cine se juca, apeleaza la prietenele lui florile :)) Cele curgatoare il fascineaza :) 

Am uitat sa precizez ca atunci cand l-am adus acasa aveam mari emotii....deocamdata noi locuim la parintii mei care au un motan de aprox 6-7 ani si nu stiam cum vor interactiona. Ei cam asa au interactionat

Viata noastra s-a schimbat de cand e Codita, si fiecare gest sau nastrusnicie, ne aduce zambetul pe buze. Ce parere aveti despre el? Uratel nu? :))